Cântec de slavă,

Deschis-am azi din nou Scriptura,
O foaie, încă una şi îmi căzu privirea,
Pe un pasaj ce-adevărat reamintea
"...oricine va chema Numele Domnului,
va fi mântuit"... şi cânt de slavă Lui!

Gândul alunecă în mărire şi rugă,
Zvâcneşte şi-ncepe pe foaie să curgă,
Urma îşi lasă în cântul de faimă,
Contur de baladă, lumina ia formă,

Cuvinte se nasc şi-n slavă rodesc:
Te ştiu ca Fiu de Domn împărătesc!
Te văd în toate, Te mărturisesc!
Adus din moarte-ai fost... cu tărie cred!

Tu între noi n-ai pus deosebire,
La fel de Te chemăm, călăuzire,
Mai mult, zi după zi ni Te descoperi,
De Te slăvim, cum scrie în Scripturi!

Afla-vom dară şi primi-vom mântuirea,
Cei ce de slavă îţi cântam venirea,
Ales-ai între noi ca grâul de neghină
Şi har ne-ai dat ca răsplătire bună ...

Păzeşte-ne să nu fim rodul împietririi,
Ne dă credinţa hrană pe drumul izbăvirii,
Precum măslin sălbatec ce a primit altoiul,
Din care seva-şi ia mlădiţa dar şi ramul!

Mii oameni, mii daruri avem felurite,
După credinţă, prin viaţă lustruite,
Răbdători în necaz, de bine lipiţi,
Bucuraţi în nădejde şi în pace uniţi....

Cum ar şti rămaşii în adânc să vadă?
La fel să audă, să simtă, să creadă?
Uniţi ne ţine Doamne şi nu ne lepăda,
Să nu cădem în gheara falei dulce pradă.

În vremea dintre zile cu ruga înălţată,
Înspre mărirea Celui ce e fără de pată,
De rele vindecaţi prin mântuirea sfântă,
Privirea sus vom ţine la dreapta judecată!



15.07.2008